Newsletter:
Cautare:
 
"Este vremea zborului, sub semnul viitorului"
 
  Pasiunile se nasc singure, traiesc ascunse si foarte rar sunt marturisite. Eu sunt unul dintre acei oameni care a început zborul dintr-o mare pasiune.
Acasa Carti Despre noi Galerie foto Galerie video Noutati Contact

Note de lectura.

Intors din anticamera mortii

Vrie! O descriere a unei vrii de catre un pilot aflat în cabina unui MiG 21! Un fapt uimitor! Ti se opreste respiratia numai când asociezi cuvintele vrie si MiG 21! Daca stii cât de cât despre ce-i vorba, nici nu-ti vine sa crezi ca exista un martor care vorbeste despre asa ceva! Te închini si exclami, în camera singuratica a gândului, cu ochii lipiti de slovele cartii care tocmai ti-a fost data cu autograf de catre autorul ei: Doamne, dar asta-i o minune! Câti, când si cum au reusit sa scoata MiG 21 din vrie?! Nu stii, nu-ti dai seama. Stii doar – cel putin asa ti s-a spus, asa ai citit, asa stie toata lumea – ca vrie cu MiG 21 înseamna moarte sigura! Moarte fulgeratoare. De la înaltimea la care se intra în vrie, avionul nu are timp sa faca mai mult de una-doua rotatii, iar pamântul nu este niciodata prea departe... Si totusi, el, Foozie, întors din anticamera mortii unui astfel de eveniment, declansat dintr-o limita de viteza, pe care numai el, pilotul, îl stie (el si coechipierul lui, pentru ca în dubla 327, Marchiza, cum îi zic pilotii Baraganului, erau doi: Foozie, în cabina unu, si Vali Portan, în cabina a doua) are curajul sa spuna ce si cum a fost acolo.
...Nimeni n-ar fi stiut... Astfel de evenimente sunt fulgeratoare si, de regula, se îngroapa odata cu avionul în acel stânjen de pamânt care a sfidat cerul. Si care este îngemanat cu Cerul printr-un trasnet, prin moartea unei pasari sau prin prabusirea unui avion. Dar el, pilotul, îl traieste si îl recunoaste, îl povesteste si, povestindu-l, îl retraieste, ca si cum ar fi fost si ar mai fi înca o mare provocare si o uimitoare iubire. Ca si cum ar fi fost si ar fi ramas – asemenea lucruri ramân mereu, nu trec si nu se petrec niciodata – o exceptionala iubire. Una dintre acele incomensurabile iubiri care sunt mult mai puternice si mai trainice ca viata...
...Cu câtiva ani în urma, împreuna cu un sergent, Foozie a scos, doar cu câteva secunde înainte de explozie, doi piloti, doi camarazi, din carlinga unui MiG 21 care, la aterizare, a iesit de pe pista si s-a rasturnat. Cei doi s-au agatat de un camion aflat în apropierea pistei, au gonit pâna la avionul rasturnat, au gasit o scara din cele pe care le folosesc pilotii când urca în avion, au spart plexiglasul... La numai câteva secunde dupa ce Foozie si sergentul i-au extras pe cei doi piloti, avionul a luat foc si s-a facut scrum. Cei doi piloti – oameni ai cailor de foc ai vazduhului Baraganului – sunt azi în viata si datorita lui. Lui Foozie. Lui, sergentului, si lui Dumnezeu. În fata lui Dumnezeu, te închini. În fata camaradului adevarat, te simti în siguranta. În fata Marchizei 327, care, în acea vrie, n-a vrut înca sa-si amestece aluminiumul stralucitor cu pamântul negru al Baraganului, te simti responsabil si îndatoritor... Totusi, acest hulit MiG 21 a fost, vreme de douazeci de ani, viata lui. Profesia lui. Suportul împlinirii vocatiei sale. Aici i s-a spus Foozie si tot aici a primit botezul simplei. Aici a devenit pilot, pilot clasa I, instructor de zbor în toate conditiile, barbat, om... Si scriitor... Aici a cunoscut-o cu adevarat pe Roberta, cea mai importanta fiinta din viata lui, aici a înteles esentialul, aici îsi are si îsi afla radacinile...
Pilotul care nu-si respecta si nu-si pretuieste Avionul, Aerodromul si camarazii – deci, Radacinile – nu este pilot, ci doar un ratacit pe tarâmul zborului. Un ratacit în zbor, pe care, poate, prabusirea îl va ocoli, dar viata nu-l va ierta. Batrânei Marchize 327, Foozie si camaradul sau, Vali Portan, îi datoreaza viata. Marchizei 327, Foozie îi dedica cuvinte emotionante. Ei si, deopotriva, Cerului, Pamântului, Aerodromului si Robertei, sotiei sale. Si, desigur, lui Doru Davidovici, care l-a sfatuit cândva, cu foarte multi ani în urma, Foozie, fii tu însuti în ceea ce scrii, urmeaza-ti drumul tau... Si, în mod sigur, lui Dorel Luca, pilotul total, omul-avion, inteligenta creatoare a zborului pilotilor din Baragan, a Spiritului de acolo, din Cetatea Luminii Zborului. Pentru ca, acolo, în acel spatiu integral al trairilor totale, unde ecartul dintre viata si moarte este, uneori, doar de câteva secunde, poate nici atât, iubirile sunt limpezi, curate, nesecate si complete, ca izvoarele de munte sau ca atotputernicul cer vazut de la saisprezece mii de metri, puternice si intense ca decolarile în fortaj total. Tot ce ai, dai. Nu mai pastrezi nimic pentru tine, pentru ca tu, pilotul, omul aerodromului, omul zborului, mai ales al zborului supersonic, te contopesti cu ceilalti si cu avionul, faci parte din acea mare familie despre care scria atât de grav si de emotionant Exupéry în Terre des hommes. Si abia atunci ajungi la radacini. La radacinile Zborului. La radacinile tale. Ale sufletului, ale gândului si ale vietii tale. Care nu sunt numai Vocatie si Vis. Care nu sunt numai acea Mare Iubire denumita Zbor. Care nu sunt numai acea proiectie a Cerului pe Pamânt denumita Aerodrom. Care sunt mult mai mult. Care sunt totul si toate la un loc, contopite într-un strop de roua, într-o realitate care va fi totdeauna masura vietii (p.91). Pentru ca pilotul nu este neant. Nu este imaterial. Nu este monada. Nu este iluzie. Nu este fulg de papadie si nici picatura efemera ce se transforma în fulg de zapada... Pentru ca pilotul este un om. Desigur, un om special. Dar un Om. Un om care întelege totdeauna acel esential exprimat atât de plastic de comandorul Dumitru Berbunschi – Foozie, pentru pilotii Baraganului –, un scriitor de mare profunzime, care se trage dintr-un pilot de mare curaj, în noua sa carte Radacini de zbor: „umbra dispare când lumina lipseste, dar zborul ramâne”.
Motto-ul acestei carti este un principiu promovat de Aviatia Militara Americana: „Daca am pierdut controlul avionului sau daca nu mai sunt capabil sa determin pozitia acestuia în spatiu, CATAPULTEZ, indiferent ce se va spune despre mine. Ma voi gândi atunci numai la sotie si copii.”
Foozie nu si-a parasit niciodata avionul, aceasta „biserica îmbratisata de apus”, cum îl numeste el în aceasta carte. Nici chiar acum, când zborul nu mai este posibil. Sau când este altfel posibil. Dar totdeauna si-a iubit cu sfintenie Sotia, Fetita, Viata, Avionul, Aerodromul, Camarazii si Zborul.

General de brigada (r)
Gheorghe VADUVA

Dumitru Berbunschi, RADACINI DE ZBOR,
Editura CTEA, Bucuresti, 2006

Material publicat in "Observatorul Militar" numarul 34/2006.

Noutati:

Optsprezece praguri

„Clipe de dural şi flacără şi raţiunea seacă de metal gonind cu două mii cinci sute de kilometri pe oră, rupeau timpul în felii netede ce nu se atingeau, clipel... :: continuare ::

Crepuscul de zbor

„Ceea ce ne salvează este să facem un pas. Întotdeauna, acelaşi pas, pe care omul îl reîncepe.” („Pământ al oamenilor” – Antoine de Saint - Exupery) Am decolat de sub grinda ... :: continuare ::

NEVOIA UITARII

„Odată am zburat şi eu, odată, Dovadă n-am, dar imi aduc aminte.” Cântec folk din anii 70 Oamenii învăţaţi spun că uitarea ar fi o deteriorare a memoriei ... :: continuare ::

Camaradul saptamanii

Citeste materialul pe adresa : http://www.presamil.ro/OM/2006/48/12.pdf ... :: continuare ::

Monstri sacri.

DORU DAVIDOVICI ÎNTRE ZBORUL SPRE STELE ŞI GLORIA POSTUMĂ Piloţii militari nu intră în cărţile de citire. Nu sunt, în accepţia largă a expresiei, persoane... :: continuare ::

LIMITELE

„Odată am zburat şi eu, odată, Dovadă n-am, dar imi aduc aminte.” Cântec folk din anii 70 Destul de des, fie că recunoaştem ori nu, ne aflăm limitele. Simţ... :: continuare ::

ZBOR DE LUPTA

„Odată am zburat şi eu, odată, Dovadă n-am, dar imi aduc aminte.” Cântec folk din anii 70 Nimic nu poate egala prezenţa zborului de luptă. Imprevizibila lui desf... :: continuare ::

De pe "www.aviatia.ro"

Cate ceva despre...... :: continuare ::

URCAREA LA CER

Pilotul de vanatoare traieste singur si moare la fel. Insa, pe aerodrom, nimeni nu stie si nici nu se arata ca-i gata sa moara. Asa este aceasta profesie: vecina cu vesnicia. Oricat ar fi de strapuns... :: continuare ::

OFRANDELE ZEULUI ZBOR

Omul, a deprins zborul. L-a învatat ca pe o povata, l-a abordat cu sfiala si l-a încercat cu timiditate, ca atunci când te afli cu adevarat în fata unei taine detinute doar de zei. Coborâta din... :: continuare ::

REFUGIUL

Chiar si asa, de vrem ori nu, daca suntem atenti la tectonica zilnica, lumea se misca. Merge. Poate o retrospectiva intelectuala polarizata in jurul vietii personale, destelenita dintre multiple ... :: continuare ::

CLIPA CARE VINE

Urca în avioane pilotii pentru ca aceasta le este profesia. Pentru ca asta stiu sa faca, iar avionul le este si arma si scut – necesara regasire în pustiul uscat al câmpului de lupta. Pilotii în ... :: continuare ::

Vremea schimbarilor - RENASTEREA

Din nastere, omul se vrea pazit de o uitare prea grabnica. Pentru asta se apuca de facut case, sapat fantani, nascut copii, plantat copaci si cate altele... Dar, dupa ciclul arhaic al anotimpurilor u... :: continuare ::

Conştiinţa

Când înveţi să scrii, când chiar te apuci de scris ori când, în buna regulă a strădaniei umane îţi câştigi pâinea de pe masă din această zăbavă, eu cr... :: continuare ::

Zbor de viaţă (1)

Moto:„Odată am zburat şi eu, odată, Dovadă n-am, dar îmi aduc aminte” Cântec folk din anii 70 Toţi visăm. La revărsatul zorilor, la ziua de mâine, la ce va mai fi... :: continuare ::

Zbor de viaţă (2)

Moto:„Odată am zburat şi eu, odată, Dovadă n-am, dar îmi aduc aminte” Cântec folk din anii 70 M-am întors ca dintr-un vis. Visul pilotului de avioane supersonice pentru care str... :: continuare ::

Viaţa ca zbor

Moto: „Odată am zburat şi eu, odată, Dovadă n-am, dar îmi aduc aminte” Cântec folk din anii ’70 Fiecare rază de lumină ce trece prin geamul opac la exterior, dar prin... :: continuare ::

Zborul este vis lucid

Motto: „Odată am zburat şi eu, odată, Dovadă n-am, dar îmi aduc aminte” Cântec folk din anii 70 Cei mai mulţi dintre oameni, când vorbesc despre zbor, parcă se transf... :: continuare ::

Rectificările timpului

Moto: „Odată am zburat şi eu, odată, Dovadă n-am, dar îmi aduc aminte” Cântec folk din anii '70 Diferenţa dintre un om obişnuit cu asprimea şi tăria pă... :: continuare ::

Ritualul zborului

Moto: „Odată am zburat şi eu, odată, Dovadă n-am, dar îmi aduc aminte” Cântec folk din anii 70 Un spectacol aerian este un ritual fără pereche. Pregătită mi... :: continuare ::

Piloţii de vânătoare

În zilele în care la Bucureşti se organiza cel mai mare Summit NATO din istorie, aviatorii militari români executau misiuni de luptă reale la cel mai înalt nivel, cu un desăvârşit ... :: continuare ::

ARIPA LANGA ARIPA sau vecinatatea oamenilor buni

Zborul, aceasta rupere lenta de o stare veche de mii de ani si învatata de omenire în mai putin de un secol, pare a nu fi o profesie. Nu este o meserie în acceptia generala a cuvântului. Nu are nimic ... :: continuare ::

Pilot cu experienţă

Moto: „Odată am ştiut să zbor, odată, Dovadă n-am, dar îmi aduc aminte.” Cântec folk din anii ’70 Mă tot gândesc de ceva vreme la condiţia pilotului. Ce, dar mai... :: continuare ::

Anul ...avion.

Imagini aeronautice ...hazlii. Recomandat celor care au un umor ...retinut.... :: continuare ::

Celula de alarmă

Moto: „Odată am ştiut să zbor, odată, Dovadă n-am, dar îmi aduc aminte.” Cântec folk din anii ’70 Mereu vrem să fim fiecare ceva separat. Să nu fim amestecaţ... :: continuare ::

Piloţii

Moto: „Odată am ştiut să zbor, odată, Dovadă n-am, dar îmi aduc aminte.” Cântec folk din anii ’70 Într-o vreme în care aviaţia lumii străbate drumul până în... :: continuare ::

CAUZA

„Odată am zburat şi eu, odată, Dovadă n-am, dar imi aduc aminte.” Cântec folk din anii 70 Suferinţa omului impresionează. Reală, ruptă de orice formă... :: continuare ::

Om şi avion

Moto: „Odată am ştiut să zbor, odată, Dovadă n-am, dar îmi aduc aminte.” Cântec folk din anii ’70 Astăzi scriu despre un om. Nu este un om special în accepţia g... :: continuare ::

Pilot fără zbor...

Moto: „Odată am zburat şi eu, odată, Dovadă n-am, dar îmi aduc aminte” Cântec folk din anii 70 Pilotul militar, când nu zboară, se descalifică. Încet, exact în ritmul... :: continuare ::

Facerea de rău

Omul, uneori rămâne doar cu gândurile sale, cu chipurile şi vocile acelora care, cumva în plan secund, trăiesc cu el, într-o lume a ideilor. Prin acest joc, tulburat constant de întreb&... :: continuare ::

Să te naşti a doua oară

„Odată am zburat şi eu, odată, Dovadă n-am, dar imi aduc aminte.” Cântec folk din anii 70 Ca pilot militar, urcând în alt avion decât cel care te-a consacrat ca luptător ... :: continuare ::

Puteti citi:

Fotografia zilei:

Filmul zilei :