Newsletter:
Cautare:
 
"Este vremea zborului, sub semnul viitorului"
 
  Pasiunile se nasc singure, traiesc ascunse si foarte rar sunt marturisite. Eu sunt unul dintre acei oameni care a început zborul dintr-o mare pasiune.
Acasa Carti Despre noi Galerie foto Galerie video Noutati Contact

ARIPA LANGA ARIPA sau vecinatatea oamenilor buni

Zborul, aceasta rupere lenta de o stare veche de mii de ani si învatata de omenire în mai putin de un secol, pare a nu fi o profesie. Nu este o meserie în acceptia generala a cuvântului. Nu are nimic din toate meseriile pamântului. Pentru ca este cereasca.
Zborul începe din pasiune adânca si totusi înalta, tangenteaza profesia, iar când moare pasiunea, disparuta-i si profesia. Pentru ca nu poti zbura asa cum te duci la fabrica sau cum faci drumuri, ori asa cum speli legume sau freci pantofi. Zbori atât timp cât zborul îti este un confort, câta vreme zborul - dincolo de poezie, dorinta ori nebunie - se aseaza între simturile tale ca o conditie de existenta. Ca un mod de viata. Când nu mai poate fi asa, când trupul uman slabeste, când conditiile reale te îndeparteaza de acesta stare, nu mai zbori. Te lasi. Devii pamântean în bunul obicei al tuturor mergatorilor bipezi. Iti strângi aripile lânga trup, (daca acestea nu-ti sunt taiate de catre altii...), realizezi ca ti-a crescut excesiv prudenta, ori mintea îti este atinsa de rutina si pleci. Pentru ca prudenta este vecina cu teama. Rutina, în truda ridicatului avioanelor în aer, omoara. Iar toate acestea tin de o masura. Masura care exista în toate câte sunt. Si toate, tot de la zbor le stii. Le înveti tacut si tainic. Singur. Si pentru ca le stii si le simti, te duci sa faci altceva... Sa ari pamântul aterizarilor, sa tânjesti dupa cerul pasarilor, sa-ti urce tarâna pâna la glezna si sa afli unde zac radacinile de zbor...
MiG – 21 este avionul care mi-a strajuit existenta ultimilor douazeci si mai bine de ani. Câmpul de zbor de la Borcea este ogorul ce mi-a fost harazit prin mosteniri neconventionale, în buna rânduiala a celor ce au vazut lumina zilei la Flamînzi, pentru a deprinde mersul prin lume sub Zodia Zborului si ursita a patru fecioare iscate din vesnicia unui sat : binele, frumosul, adevarul si truda onesta. Aici am gasit linistea. Aici am descoperit si redescoperit, în mine si în oamenii aerodromului, obisnuinte învatate si reflexe deprinse, atmosfera de zbor si stare de veghe, comportamente umane simple dar statornice, care într-un loc ca acesta, capata valoare de unicat si sunt resimtite ca atare.
...Am îmbracat hamul parasutei din prima cabina a dublei 9536. Sub chingile cabinei a doua, capitan-comandorul Emil Dulman...
Calm, tacut, aparent indiferent dar atent, intelegator, dar nu rece.
Rulez catre intrarea la pista. Nimic nu pare schimbat. Cu dunga alba sub roata de bot, cu ochii la panta de aterizare, cu gândul cald la aceasta urcare în cerul pasarilor, raportez si aliniez avionul pentru decolare...
Descopar usor manevre adormite în simturi înmuiate de un patrar de vreme, adun sub cupola curbata tot dorul de zbor pe care l-am purtat prin sali de curs, amfiteatre si alte preocupari cazone din savantul „management al apararii”, vântur zgura de pe ele si ma redescopar aproape de singurul lucru pe care cred ca-l fac cel mai bine si pe care l-am învatat cu credinta. Totul pare ca în ultimul zbor pe care l-am facut si deopotriva este altul. Raportez decolarea...
Cuplez fortajul, eliberez frâna, trag mansa spre mine atât cât trebuie si urmaresc cresterea vitezei. Palpita bordul. La 330 kilometri pe ora, avionul lasa în urma pista si prinde sub planuri drumul cerului. Urcare vertiginoasa pe verticala, domoala aplecare pe planul drept, viteza spre 400 de kilometri pe ora si lent, foarte lent, înclinarea si suprasarcina cresc, fortajul ramâne cuplat, viteza bate spre 500 de kilometri pe ora, strânge suprasarcina, iar avionul închide în doua viraje complete lungimea pistei...
Nu vorbeste nimeni în avion. Imi aud respiratia si sunt sigur ca si el mi-o aude. Comunicare adânca si tacuta, minte lânga minte si munca de piloti de vânatoare...
Nu cunosc alt domeniu în care sa-ti asumi raspunderea, pentru orice lucru facut, într-un fel mai categoric ca în aviatie. In preajma zborului pentru tot ce faci legat de avion, de la sigurantarea unui surub pâna la pilotarea lui în cel mai tumultuos atac aerian, semnezi. Si deci, raspunzi. Iar atunci când nu se poate altfel - când nu te mai întorci - raspunzi cu viata. Insa raspunderea tine si de rânduiala ta de om. Trebuie sa afli, dar mai ales sa nu uiti, cât îti sunt puterile. Unde trebuie sa te opresti. In aviatie nu se poarta inconstienta. Ea omoara. Hazardul distruge. Iar lipsa, ori imposibilitatea pregatirii te alunga departe de zbor. Pentru toate acestea raspunzi tu, pilotul. Pentru ca ceilalti, care nu si-au vazut niciodata umbra pe pamânt având sub picioare cerul, nu stiu si, deci, nu pot întelege.
...Cu nici 500 de kilometri pe ora, cu jetul gazelor incandescente în coada, cu ochii în HUD-ul pe care valorile si reperele alearga turbate, ne înfigem în cerul de deasupra, pe panta unei sandele de 70 de grade în care avionul salta ca si cum ar aluneca, comenzile se maresc si devin moi, 300 de kilometri pe ora, rasucire lenesa, mai punem 200 de metri la cei 1400 avuti, si rasturnam. Ramâne fortajul cuplat, creste viteza cu ritmul lent scoaterii de sub verticala, minima ajustare a directiei si pantei, maturam verticala la 200 de metri si cu doar 520 de kilometri pe ora, iar pe verticala... Din nou, aceiasi parametri, rasturnatea...
Oricât de epigonica ar fi parerea autorului, trebuie sa fi orb si deci sa nu vezi, rau intentionat si sa nu-ti pese, slab înzestrat si sa nu poti realiza ca astazi, mai mult ca oricând, în una dintre cele mai vechi aviatii ale Europei - Aviatia României - conditia pilotului, a oricarui OM ce slujeste acest vechi ideal devenit prin împacare cu sine profesie, a ajuns la marginea unei conditii precare a existentei în care pasiunea a murit ori zace pe margine de suflet, împuscata în aripa. Perspectivele nu dau certitudini, iar orice pilot, fara semnul clar al unei certitudini, nu poate zbura. Nu va zbura doar ca sa se minta. Zborul nu-i tarâis de râma ori de sarpe. Zborul nu mai este astazi (zborul nu mai poate fi ! ) un salt în necunoscut. Acceptând asta înseamna ca tii la tine. Te respecti ca om si respecti zborul: cereasca profesie.
...Evolutia continua. Rasturnare, looping, immelman.
Survolam pista în doua viraje dintr-o bucata - simulare dulceaga de aterizare ratata - si doar dupa 12 minute, asteptate ca pe o comoara si trecute ca un fulger, punem rotile pe betonul câmpiei de la malul Dunarii.
Coborâm la nord, eu în urma lui, semnez în carnetul avionului din mâna tehnicului si mergem la microbuz.
“- Cum ti se pare, Foozie?
- Este altceva...”
Nu comenteaza nici el, nu spun nimic nici eu, îmi dezlipesc combinezonul de zbor ud leoarca de pe pielea înrosita pe unde hamul parasutei a strâns si mergem la sud...
Un zbor.Un avion.Oameni...
Frântura de viata sub geana de aripa lânga miezul profesiei în care mereu am considerat ca am fost un norocos: pentru ca traiesc între oameni buni. De-o masura cu toti ceilalti care mi-au calauzit drumul în aceasta cereasca profesie.

Noutati:

Optsprezece praguri

„Clipe de dural şi flacără şi raţiunea seacă de metal gonind cu două mii cinci sute de kilometri pe oră, rupeau timpul în felii netede ce nu se atingeau, clipel... :: continuare ::

Crepuscul de zbor

„Ceea ce ne salvează este să facem un pas. Întotdeauna, acelaşi pas, pe care omul îl reîncepe.” („Pământ al oamenilor” – Antoine de Saint - Exupery) Am decolat de sub grinda ... :: continuare ::

NEVOIA UITARII

„Odată am zburat şi eu, odată, Dovadă n-am, dar imi aduc aminte.” Cântec folk din anii 70 Oamenii învăţaţi spun că uitarea ar fi o deteriorare a memoriei ... :: continuare ::

Camaradul saptamanii

Citeste materialul pe adresa : http://www.presamil.ro/OM/2006/48/12.pdf ... :: continuare ::

Monstri sacri.

DORU DAVIDOVICI ÎNTRE ZBORUL SPRE STELE ŞI GLORIA POSTUMĂ Piloţii militari nu intră în cărţile de citire. Nu sunt, în accepţia largă a expresiei, persoane... :: continuare ::

LIMITELE

„Odată am zburat şi eu, odată, Dovadă n-am, dar imi aduc aminte.” Cântec folk din anii 70 Destul de des, fie că recunoaştem ori nu, ne aflăm limitele. Simţ... :: continuare ::

ZBOR DE LUPTA

„Odată am zburat şi eu, odată, Dovadă n-am, dar imi aduc aminte.” Cântec folk din anii 70 Nimic nu poate egala prezenţa zborului de luptă. Imprevizibila lui desf... :: continuare ::

De pe "www.aviatia.ro"

Cate ceva despre...... :: continuare ::

URCAREA LA CER

Pilotul de vanatoare traieste singur si moare la fel. Insa, pe aerodrom, nimeni nu stie si nici nu se arata ca-i gata sa moara. Asa este aceasta profesie: vecina cu vesnicia. Oricat ar fi de strapuns... :: continuare ::

OFRANDELE ZEULUI ZBOR

Omul, a deprins zborul. L-a învatat ca pe o povata, l-a abordat cu sfiala si l-a încercat cu timiditate, ca atunci când te afli cu adevarat în fata unei taine detinute doar de zei. Coborâta din... :: continuare ::

REFUGIUL

Chiar si asa, de vrem ori nu, daca suntem atenti la tectonica zilnica, lumea se misca. Merge. Poate o retrospectiva intelectuala polarizata in jurul vietii personale, destelenita dintre multiple ... :: continuare ::

CLIPA CARE VINE

Urca în avioane pilotii pentru ca aceasta le este profesia. Pentru ca asta stiu sa faca, iar avionul le este si arma si scut – necesara regasire în pustiul uscat al câmpului de lupta. Pilotii în ... :: continuare ::

Vremea schimbarilor - RENASTEREA

Din nastere, omul se vrea pazit de o uitare prea grabnica. Pentru asta se apuca de facut case, sapat fantani, nascut copii, plantat copaci si cate altele... Dar, dupa ciclul arhaic al anotimpurilor u... :: continuare ::

Conştiinţa

Când înveţi să scrii, când chiar te apuci de scris ori când, în buna regulă a strădaniei umane îţi câştigi pâinea de pe masă din această zăbavă, eu cr... :: continuare ::

Zbor de viaţă (1)

Moto:„Odată am zburat şi eu, odată, Dovadă n-am, dar îmi aduc aminte” Cântec folk din anii 70 Toţi visăm. La revărsatul zorilor, la ziua de mâine, la ce va mai fi... :: continuare ::

Zbor de viaţă (2)

Moto:„Odată am zburat şi eu, odată, Dovadă n-am, dar îmi aduc aminte” Cântec folk din anii 70 M-am întors ca dintr-un vis. Visul pilotului de avioane supersonice pentru care str... :: continuare ::

Viaţa ca zbor

Moto: „Odată am zburat şi eu, odată, Dovadă n-am, dar îmi aduc aminte” Cântec folk din anii ’70 Fiecare rază de lumină ce trece prin geamul opac la exterior, dar prin... :: continuare ::

Zborul este vis lucid

Motto: „Odată am zburat şi eu, odată, Dovadă n-am, dar îmi aduc aminte” Cântec folk din anii 70 Cei mai mulţi dintre oameni, când vorbesc despre zbor, parcă se transf... :: continuare ::

Rectificările timpului

Moto: „Odată am zburat şi eu, odată, Dovadă n-am, dar îmi aduc aminte” Cântec folk din anii '70 Diferenţa dintre un om obişnuit cu asprimea şi tăria pă... :: continuare ::

Note de lectura.

Intors din anticamera mortii Vrie! O descriere a unei vrii de catre un pilot aflat în cabina unui MiG 21! Un fapt uimitor! Ti se opreste respiratia numai când asociezi cuvintele vrie si MiG 21! Da... :: continuare ::

Ritualul zborului

Moto: „Odată am zburat şi eu, odată, Dovadă n-am, dar îmi aduc aminte” Cântec folk din anii 70 Un spectacol aerian este un ritual fără pereche. Pregătită mi... :: continuare ::

Piloţii de vânătoare

În zilele în care la Bucureşti se organiza cel mai mare Summit NATO din istorie, aviatorii militari români executau misiuni de luptă reale la cel mai înalt nivel, cu un desăvârşit ... :: continuare ::

Pilot cu experienţă

Moto: „Odată am ştiut să zbor, odată, Dovadă n-am, dar îmi aduc aminte.” Cântec folk din anii ’70 Mă tot gândesc de ceva vreme la condiţia pilotului. Ce, dar mai... :: continuare ::

Anul ...avion.

Imagini aeronautice ...hazlii. Recomandat celor care au un umor ...retinut.... :: continuare ::

Celula de alarmă

Moto: „Odată am ştiut să zbor, odată, Dovadă n-am, dar îmi aduc aminte.” Cântec folk din anii ’70 Mereu vrem să fim fiecare ceva separat. Să nu fim amestecaţ... :: continuare ::

Piloţii

Moto: „Odată am ştiut să zbor, odată, Dovadă n-am, dar îmi aduc aminte.” Cântec folk din anii ’70 Într-o vreme în care aviaţia lumii străbate drumul până în... :: continuare ::

CAUZA

„Odată am zburat şi eu, odată, Dovadă n-am, dar imi aduc aminte.” Cântec folk din anii 70 Suferinţa omului impresionează. Reală, ruptă de orice formă... :: continuare ::

Om şi avion

Moto: „Odată am ştiut să zbor, odată, Dovadă n-am, dar îmi aduc aminte.” Cântec folk din anii ’70 Astăzi scriu despre un om. Nu este un om special în accepţia g... :: continuare ::

Pilot fără zbor...

Moto: „Odată am zburat şi eu, odată, Dovadă n-am, dar îmi aduc aminte” Cântec folk din anii 70 Pilotul militar, când nu zboară, se descalifică. Încet, exact în ritmul... :: continuare ::

Facerea de rău

Omul, uneori rămâne doar cu gândurile sale, cu chipurile şi vocile acelora care, cumva în plan secund, trăiesc cu el, într-o lume a ideilor. Prin acest joc, tulburat constant de întreb&... :: continuare ::

Să te naşti a doua oară

„Odată am zburat şi eu, odată, Dovadă n-am, dar imi aduc aminte.” Cântec folk din anii 70 Ca pilot militar, urcând în alt avion decât cel care te-a consacrat ca luptător ... :: continuare ::

Puteti citi:

Fotografia zilei:

Filmul zilei :